text

Fii pregatit pentru neprevazut - Partea 3 : Locatia

Nu putem controla totul cand este vorba de fotografie, mai ales cand lucram in locuri necunoscute. Dar putem sa ne asiguram ca anumite probleme le putem evita, le putem ocoli sau le putem infrunta.

Desi ne dorim acest lucu, nu intotdeauna lucram acolo unde am vrea noi. Este bine ca fotograful sa aiba un grad mare de control al locatiei (sa o cunoasca, sa-i stie avantajele si dezavantajele), de multe ori suntem nevoiti sa lucram in locatii pe care nu le cunoastem, in care nu am mai fost si nu am mai lucrat. In acest caz experienta si profesionalistul ar trebui sa ne ajute sa evitam sau sa rezolvam diferitele probleme care apar.

Discutati cu clientii problema locatiei dorite, eventual gasiti posibilitatea de a va deplasa acolo inainte de shooting pentru a evalua conditiile de lucru. Daca sunt favorabile e un lucru bun, daca nu sunt insa, mai bine evitati locatia aceea decat sa aveti niste rezultate de o calitate indoielnica. Daca nu se poate evita acest lucru, vedeti daca se poate si in ce fel va puteti usura munca si imbunatati rezultatele.

Lumina.

Problema esentiala in locatie, fie ca este naturala sau artificiala, lumina este factorul critic cand vine vorba de utilizarea acelui spatiu. Daca puteti vizita locatia inainte de shooting vedeti directia si calitatea luminii, unghiurile care ar putea fi exploatat cu cel mai mare succes. Incercati sa va faceti o lista cu ce veti avea nevoie in locatie (lumini suplimentare, blende, scrim-uri etc.) Vizualizati eventualele pozitii si cadre, chiar si prin cadre de test, va vor fi utile in ziua productiei (sa vi le amintiti). Urmariti traiectul soarelui, directia si unghiul sau in functie de diferite ore ale zilei, urmariri umbrele ce pot sa apara si sa va strice cadrele. Daca discutam de lumina artificiala, calculati cata lumina aveti nevoie (ce putere, ce modificatoare, ce balansare cromatica va trebuie, ce sisteme de sustinere puteti utiliza etc) Este neprofesional sa mergi la un shooting si sa constati ca blitul (bliturile) nu sunt suficiente sau ca nu poti balansa cromatic lumina naturala iar cadrele vor avea acea atmosfera artificiala. Urmariti daca aveti surse de alimentare in locatie si ce fel de surse, daca nu sunt, cum va puteti adapta tehnica folosita la acest lucru (baterii, powerpack-uri, ups sinus, generator etc.) Verifica si prognoza meteo, e utila si te poate ajuta sa fi pregatit cu cele necesare in ziua shootingului.

Accesul.

In cele mai multe situatii, accesul in locatia respectiva este asigurat de catre client. Daca este locatia oferita/gasita de tine, trebuie sa asiguri tot ceea ce este necesar ca lucrul sa poata decurge in cele mai bune conditii. Daca este o locatie publica nu sunt mari probleme (desi uneori se mai gasesc paznici sa comenteze sau sa intrebe de "permise"). Daca este un spatiu privat trebuie vazute conditiile de utilizare. Trebuie verificate taxe si acordurile necesare pentru fotografierea in acele spatii. Trebuie verificat daca exista zone din acel spatiu care nu pot fi fotografiate, monumente sau opere de arta care pot avea implicatii legate de drepturile de autor. In anumite locatii sprijinitul, urcatul si utilizarea anumitor obiecte poate fi interzisa (de exemplu in curtile muzeelor). Un lucru foarte important este modalitate de acces in acel loc, daca se poate ajunge cu masina sau nu, daca exista rute alternative - e dificil sa cari toate gentile cu echipamente pe o portiune lunga de drum - in acest caz trebuie revizuita lista cu dotarile necesare.

Intimitatea.

Modele, mai ales cele incepatoare nu se vor simti in largul lor daca in locatie sunt multi oameni necunoscuti (lucru valabil pentru toate categoriile de modele/clienti). Dezavantajul spatiilor publice este lipsa intimitatii. Pentru ca un shooting sa aiba rezultate bune, pe langa lumina si o locatie buna are nevoie si de o relatie de incredere fotograf-model. Cand fotografiezi, discuti cu modelul, ii dai niste comenzi, incerci sa stabilesti acea relatie de lucru iar in spatele tau sunt o multime de curiosi (care comenteaza, fluiera, fac poze cu telefoanele) nu e deloc bine. Modelul nu va fi relaxat, posingul va fi fals, zambetele vor fi fortate iar aceste lucruri se vor vedea in imagini. Alege locatii linistite, ferite de privirile curiosilor. Daca totusi apar niste "ochi" in plus, ii poti ruga politicos sa se plimbe mai departe sau daca au de gand sa iti stea pe cap, ii poti directiona sa pastreze o anumita distanta. Grija la spatiile private ce au camere de luat vederi ... au fost cazuri in care "making of-ul" a aparut public, fara acordurile fotografului sau ale modelului, iar in cazurile de fotografiei de budoar sau nud, acest lucru este inacceptabil. Ai grija cu ce echipa lucrezi, ce asistenti folosesti si cat de educati sunt sa se comporte in locatie. Trebuie discutat in prealabil cu clientii toate aceste aspecte ale intimitatii, ce persoane pot sa participe, daca este necesar sa fie acolo si asa mai departe.

Facilitatile.

Locatiile bune pot sa ofere oportunitati extraordinare de lucru, fundaluri interesante, elementele vizuale necesare incadrarii si compozitiei, lumina buna, intimitate ... dar nu toate ofera si facilitatile necesare lucrului. E bine de facut o lista in prealabil, cu elemente ce vor fi verificate in locatie : de la existenta posibilitatii de alimentare cu energie electrica, la eventuale adaposturi in caz de soare prea puternic, ploaie, vant si praf; modul de acces pana colo, existenta toaletelor etc. Chiar si existenta in apropiere a unor magazine de unde sa cumperi apa sau alte racoritoare si ceva de rontait este importanta, te scuteste de a mai cara dupa tine ceva in plus. O problema poate fi spatiul pentru schimbarea outfit-urilor modelelor; in acest caz se gasesc niste solutii portabile de tip cort, mai inalte - cat sa intre un adult si sa aibe loc sa se schimbe, dar trebuie luate in calcul din start (e greu sa te schimbi de haine prin tufisuri sau pe bancheta unei masini)

text

Calitate / Rapiditate / Pret

Un coleg mi-a pus o intrebare interesanta si extrem de actuala : ce faci cu acei potentiali clienti care vin la tine, iti lauda rezultatele, sunt super incantati de ceea ce lucrezi tu, de stil, de tehnica de orice, vor neaparat sa lucreze cu tine ... dar cand aud preturile incep sa "arunce cu pietre", sa argumenteze ca totul e prea scump, ca e o mare disproportie intre ceea ce primesc ei si pretul platit : "- Aaaaatat de mult ? Credeam ca e mai ieftin ...", "- Am auzit (sau stiu) ca X-ulescu le face la jumatate de pret ...", "- Sa platesc atat doar pentru ca apesi niste butoane ?", "- Ce discount primesc ?", "- Poti face acele imagini pentru portofoliu"... sunt cei care ar vrea sa lucrezi pe doi lei (sau eventual sa-i platesti tu pe ei), doar pentru ca lor li separe un pret prea mare.

Raspunsul este in acelasi timp foarte simplu dar si foarte complex : tine de educatie - de educatia pietei si a clientilor, de educatia ta ca fotograf (dar si ca om de afaceri), de puterea ta de convingere, de negociere si de limitele pe care ti le impui.

Ceea ce este gresit la noi, este faptul ca aceasta abundenta de "profesionisti" pe metru patrat a condus la o diluare a pietei pana in faza in care nu prea mai ai cum sa o redresezi. Nu exista educatia pietei, nu exista o cultura a imaginii si a calitatii versus preturi, asa numita "foame" a condus la lucrul pe mai nimic, la scaderea standardelor morale si profesionale.

Problema celor care "aclama" niste rezultate, le ridica in slavi si apoi cand aud preturile incep sa arunce cu pietre e veche si se intampla in orice zona de business, nu numai in fotografia profesionala. Culmea, mentalitatea aceasta se manifesta serios si in zonele de business mai "dezvoltate", ma refer aici la firme care au potential, au bugete si nu vor totusi sa plateasca pentru niste rezultate bune. Nu stiu daca e influenta balcanismul sau o chestie mai romaneasca asa, modul acesta de a vedea lucrurile se manifesta in multe domenii, nu doar in zona foto.

Ca exemplu, am patit-o chiar si cu multinationale, dupa ce am discutat detaliile si preturile cu executivul (strain), cand a trebuit sa incep activitatea s-a gasit vre-un directoras (roman, bineinteles) care sa incerce "sa se scoata" fata de sefi si sa renegocieze scaderi de costuri (deja bugetate si aprobate). Cand rezultatele test nu au mai iesit asa cum trebuie si executivii au inceput sa puna intrebari, le-am pus la dispozitie instructiunile primite de la subalternul lor. Rezultatul ?Eu am pastrat contractul si businessul la preturile initiale discutate (plus scuze oficiale pentru atitudinea angajatului), iar cel care a vrut sa devina "erou" a ramas fara munca pentru ca strica rezultatele dorite de companie. Si am chiar cateva cazuri din aceasta speta.

Un alt caz destul de intalnit este urmatorul : companie mare (brand international premium) vine cu abordarea : vai ce bine lucrezi, esti profesionist, uite : lucreaza pentru noi gratuit si poti folosi imaginile pentru portofoliul tau". Adica vor si calitatea oferita de mine, ca profesionist dar in acelasi timp vor si gratuitate. Asta nu se poate. Poate un fotograf aflat la inceput de drum sa considere acesta oferta buna, pentru alcatuirea portofoliului, dar in mod sigur nu va asigura si calitatea (lipsa cunostintelor, lipsa echipamentelor, a tehnicii, a experientei) Dar nu, ei vor neaparat rezultate profesionale, nu apeleaza la "incepatori".

In alte cazuri m-am lovit de celebrul "buget". Marketingul si PR-ul dau vina pe management, managementul spune ca ceilalti au recomandat bugetul, pasarea pisicii de la unii la altii fiind o tehnica buna (din punctul lor de vedere) pentru reducerea costurilor, dar complet neproductiva din punctul de vedere al business-ului - coborarea preturilor vine cu o pierdere de avantaje, de calitate, etc. Se mai mizeaza si pe "foamea" din piata, pe aceasta aglomerare de "fotografi" despre care scriam mai devreme, lucru care conduce la o lupta continua pe bugete si pe joburi.

Una este sa lucrezi linistit ca iti poti plati asistentii, ratele la echipament, combustibilul masinii, sediu/studioul, ca poti pune ceva de mancare pe masa familiei si alta este sa lucrezi tensionat, pe fuga si delasator pentru ca banii nu-ti ajung sa acoperi nevoile si atunci faci o treaba de mantuiala. Cand faci un lucru doar ca sa iei si acei 2 lei oferiti, nu il vei face niciodata cum trebuie.

Adevarul este unul singur : munca buna, implicarea si calitatea rezultatelor vin cu un cost ! Experienta costa, calitatea aparaturii si a opticii costa; timpul petrecut in briefing-uri, in productie, pe teren si in post-productie costa; productia si logistica costa, tehnica si software-ul pentru editare costa ... De ce sa lucram la limita subzistentei ?!?

Revenind la intrebarea "ce poti face ?" Daca ai lasat margini de negociere le poti utiliza (poti pleca din start cu niste preturi "de lista" mai mari, ca apoi sa negociezi si sa "personalizezi" oferta, musteriul fiind multumit ca a reusit sa coboare pretul, tu ajungand la costul tau normal de lucru), daca marginile sunt prea mici si se insista pe un pret si mai mic, reduci din servicii, calitate, cantitate, timpii de lucru etc. in asa fel incat sa se justifice financiar totusi munca. In majoritatea cazurilor lucrurile vor merge bine, mai ales daca lasi impresia ca "ai lasat de la tine". Sunt si cazuri mai nesimtite, in care orice ai reduce nu e bine. Eu personal renunt la acele cazuri. Daca au ajuns la mine inseamna ca au ajuns pentru rezultatele mele, nu-mi pot pastra calitatea si constanta in rezultate decat in conditiile bugetelor calculate per caz. Nu le convine, asta e, fiind vorba de rezultatele care pana la urma ma reprezinta (imi reprezinta munca, stilul), nu pot sa imi cobor standardele prea mult. Vor alege pe cineva ma ieftin, iar asta se va vedea in rezultate.

Un alt lucru important este evaluarea corecta a brief-ului (jobului) impreuna cu estimarea corecta si calcularea precisa a costurilor - de la echipamente la chiriile pentru locatii, de la modele sau actori la butaforie, serviciile stilistilor, mua & hs, asistenti necesari, combustibil si transport, consumabile si accesorii etc. Dupa ce ai o estimare cat mai precisa a acestor costuri, adaugi costurile tale ca fotograf (timp, experienta etc) si poti calcula cu adevarat pretul real pentru jobul respectiv. Abia atunci poti discuta despre margini de negociere, posibile discounturi si asa mai departe.

In multe cazuri prezentarea acestor cheltuieri clientului il va face sa inteleaga ca "pretul mare" pe care il vedea el este in fapt unul foarte mic pentru tine. In plus va vedea cat de bun profesionist esti si probabil te va aprecia si mai mult. In faza de negociere de pret, clientul incearca sa inteleaga pretul oferit de tine dar fara o defalcare serioasa, nu o poate face si atunci apare ideea ca esti foarte scump.
Bineinteles si in cazul acesta poate aparea problema scaderii de costuri "renuntam la asta, la asta si la asta" ... dar va avea parceptia corecta asupra renuntarii la ceva versus calitatea rezultatului final.

Totul depinde de noi, de cei care lucram in business-ul asta sa educam, asa cum putem fiecare, chiar si explicand fiecarui client ca reducerea costului atrage inevitabil pierderea calitatii sau a rapiditatii. Fexibilitatea in ofertare, mularea pe necesitatile clientilor si tactul in negociere sunt uneltele cele mai bune in acest caz.


Un amic pune o intrebare foarte interesanta clientilor : "Va dau trei parametrii si va rog sa alegeti doar doi dintre ei : calitate / rapiditate / pret mic". Chiar functioneaza !

text

Deturnarea fotografiei

Pe masura trecerii timpului, pasiunea noastra pentru fotografie a fost deturnata si transformata intr-un fel de cursa (cu obstacole) pentru a ne lasa fara bani in buzunare. Fotografii nu mai sunt priviti ca niste artisti, ca niste persoane creative, ca niste profesionisti, ci mai degraba sunt transformati intr-o "masa de manevra", fortati sa devina niste simpli cumparatori, sa ia parte la aceasta lupta a brandurilor, a vanzatorilor si a celor care vor sa profite de pe urma unei pasiuni frumoase.

Marketingul si nevoia de a vinde a producatorilor si comerciantilor sunt din ce in ce mai agresive iar acest lucru se vede din mai multe puncte de vedere :

 - Pe de o parte, calitatea fabricatiei si controlul calitatii scad (costuri mai reduse de fabricatie), fortand utilizatorii sa-si schimbe aparatele si chiar sistemele intregi destul de des. Serviciile after-sale si suportul tehnic sunt din ce in ce mai slabe, impingand utilizatorii de voie de nevoie catre achizitii de echipamente "mai noi si mai bune" (asta pana la proba contrarie ...) Sa nu uitam, multi dintre noi inca folosim aparate din generatii vechi sau foarte vechi (de pe vremea cand erau contruite sa reziste) care inca functioneaza bine.

 - Pe de alta parte, producatorii prefera sa "scoata" modele noi la intervale extrem de scurte in loc sa se concentreze pe imbunatatirea si calitatea unor modele mai fiabile, sa "stabilizeze" sisteme existente si sa creeze platforme solide de lucru pentru fotografi. Ganditi-va la un lucru : acum niste ani se lansa un model nou la interval de cativa ani ... functionau si unele inca functioneaza bine; acum avem modele noi lansate la cateva luni distanta (multe "lansari" fiind doar corectii de detaliu ale modelelor precedente). Uneori nici nu se vand modelele anterioare de pe rafturi ca deja sunt impinse cele mai noi (de cele mai multe ori, cu aceleasi specificatii, dar cu mici "adaugiri" cat sa poate fi marketate ca fiind "superioare") cu preturi superioare, diferentele tehnice neregasindu-se in aceste diferente de pret.

 - In al treilea rand au aparut destul de agresiv manipularile unor asa numiti "formatorilor de opinie foto" (diversi fotografi, cu un oarecare renume, cu niste portofolii bune) care "traiesc" si "ciugulesc" pe langa comercianti si producatori. Este usor sa-i descoperiti ... la fiecare cateva imagini bune isi vor lauda tehnologia, vor discuta fiecare componenta fizica specifica a sistemului lor in detaliu, despre brand sau despre vanzator, de cele mai multe ori la superlativ (rareori scapand si mici "parti mai slabe", doar cat sa nu bata la ochi). Atunci cand un fotograf celebru, binecunoscut si cu un portofoliu serios isi schimba brusc sistemul (sau "testeaza" unul nou) si incepe sa bata moneda pe acest lucru, in detrimentul rezultatelor sale foto, este deja clara directia ... (Gandind la rece, atata timp cat esti profesionist si poti avea niste rezultate spectaculoase cu un sistem, de ce ai avea nevoie sa il schimbi ?) Destul de la moda in fotografia internationala, acest "trend" si-a facut de cativa ani aparitia si prin gradina Carpatilor si se pare ca a prins, multi fiind atrasi de aceste "blituri in ochi" care le schimba perspectiva, fara o baza reala si solida. Rezultatul real fiind mai repede o creste a vanzarilor, in detrimentul calitatii rezultatelor.

 - Lupta detaliilor tehnice si a inovatiilor intre branduri este o alta metoda de manipulare ... Unul din producatori inventeaza un detaliu nou, restul se grabesc sa-l includa in propriile modele noi, cum cineva modifica chiar si o virgula in specificatii, apar linii intregi de modele cu acelasi specificatii ca si cele anterioare, singura diferenta fiind acea virgula (cea mai vizibila "lupta" dandu-se in zona rezolutiilor care cresc exponential - dau bine in specificatii - dar nimeni nu-si pune problema ca ele sunt de fapt "inghesuite" pe niste senzori cu aceleasi dimensiuni ca acum multi ani). In realitate aceasta "lupta" nu se da intre branduri, de fapt utilizatorii de tehnologie foto sunt cei vizati, aceste razboaiele intre branduri si orgoliile utilizatorilor fiind alimentate de producatori prin aceste mici detalii, care transforma unii utilizatori (pentru ca pe cei care nasc si intretin razboaiele intre branduri nu prea ii pot numi fotografi) in adevarate masini de "lupta" si achizitie.

Va suna cunoscut ? "Aparatul meu este mai bun ca al tau", "Am mai multi megapixeli ca tine", "Nu poti avea rezultate bune fara ultimul model de ...", "Brandul meu este superior celui folosit de tine", "Esti sarac, nu ai ultimul model al gamei", "Nu ai o lentila high-end", "Aparatul meu e mai nou, calitatea imaginii este mult mai buna, desi foloseste exact acelasi senzor si procesor ca modelul anterior, au schimbat ei ceva ", "A crescut viteza la rafala de la X la X+0,5 cps", "Plasticul/cauciucul meu este mai rezistent decat al tau" blah blah blah ... din pacate acestea sunt lucruri pe care le auzim din ce in ce mai des. Nu se mai promoveaza imaginile, nu se mai discuta lumina si arta, nu se mai scoat in evidenta povestea sau mesajul, nu mai sunt studiate si apreciate imaginatia sau tehnica. Sunt popularizate doar brandurile X, Y sau Z si tehnologia lor.

"Cumparati, cumparati si iar cumparati" cam acesta ar fi motto-ul brandurilor populare. In acesta "lupta" inter-brand cine credeti ca sunt marionetele aruncate de colo colo, pe care se experimenteaza si care sunt fortata sa cumpere ceva nou la intervale din ce in ce mai mici de timp ? Noi, fotografii, pasionatii, profesionistii, cei care care suntem "infectati" cu acest "virus" atat de drag nou : fotografia.

Functionarea unei camere foto este aceeasi, principiile, regulile si tehnica sunt aceleasi. Cei care chiar fac fotografie, fie la nivel profesional, fie chiar amatoricesc sau mai avansat (au folosit destul de mult un aparat incat sa-l cunoasca si sa stie cum sa-l utilizeze pentru a obtine ceea ce vor), vor putea avea aceleasi rezultate si cu un aparat ultimul model, si cu unul dintr-o generatie mai veche. De cele mai multe ori acest lucru tine de cunostintele de fotografie, de modul de "a vedea", de lumina si de utilizarea aparatului, nu de tehnologia din el.

Totusi exista si schimbari si upgrade-uri bune, din pacate cele reale si chiar utile vin la intervale prea mari de timp (investitiile in tehnologii cu adevarat noi si bune se fac rar) iar in timpul acesta noi suntem "bombardati" cu produsele intermediare (pentru vanzari in masa), de cele mai multe ori la fel de utile ca si o frectie "Diana" la un picior de lemn, dar care fura ochiul si golesc buzunarele.

Privit dintr-un alt punct de vedere este drept, nu poti avea niste rezultate extraordinare fara sa si investesti in tehnologie (obiective mai bune si mai luminoase, senzori mai mari, unele accesorii care chiar sunt utile), dar nu trebuie sa devenim sclavii ei si ai brandurilor ce stau in umbra si isi cresc profiturile de pe urma unei pasiuni. Putini mai investesc in educatia fotografica, in arta, in educatia vizuala, in experimentarea fotografiei; cei mai multi crezand ca este suficient sa ai un aparat mai nou si/sau scump ca sa ai implicit si niste rezultate spectaculoase. Nu, nu este asa, acestia din urma fiind doar niste victime ale unui marketing bine tintit.

Din nefericire pentru pasiunea noastra comuna fotografia, traim intr-o epoca a consumatorismului si a manipularii maselor catre achizii cat mai multe si mai mari, cat mai dese si mai scumpe.

text

Cum se pierde placerea de a privi o fotografie

Ca forma de exprimare vizuala, fotografiile aveau un scop precis, acela de a fi privite, studiate, admirate, intelese, traite. Exista o adevarata placere atunci cand poti sa privesti niste imagini de calitate, ce au subiecte interesante, creaza atmosfere fascinante, au sau spun povesti captivante, au acel "je ne sais quoi" care te face sa le privesti si sa "vezi" dincolo de simpla expunere fotografica, acele imagini prin care autorul reuseste sa te faca sa-ti pui intrebari ... Din pacate insa, aceasta placere ne este rapita incetul cu incetul.

Datorita evolutiei tehnicii si a accesibilitatii la tehnologie, in orice moment avem la indemana cel putin o camera foto (incepand cu cele de la telefoane si terminand cu gentile pline de body-uri si obiective), acest lucru traducandu-se intr-o avalansa continua de imagini cu care suntem bombardati din toate partile in toate mediile. In acelasi timp, lipsa educatiei vizuale (si chiar a educatiei generaliste) a condus la disparitia autocenzurii. Astfel, orice posesor de aparat foto genereaza un volum mare de imagini, din care cea mai mare parte pot fi clasificate drept adevarat "gunoi" vizual. Din pacate, expunerea publica a absolut tuturor rezultatelor mizere a devenit aproape o subcultura pe cale de a deveni cultura cu "acte in regula".

Din pacate si prin media sunt promovate cam tot acele genuri de fotografie vomitiva : Gigel cu amanta, Gigica cu noua ei geanta, cat de slaba e Gigica si cat de grasa e Gigilina, noua masina sau noua casa a lui Gigel, vacanta lor "iesclusiva" din celebra insula fara nume, ce si-au cumparat si ce au mancat Gigel si Gigica etc. Se pare ca aceasta subcultura a generat si multa audienta care a impulsionat exacerbarea acestor expuneri publice. Sau pe scurt, spalare de creiere.

O alta "specie" de imagini cu care suntem asaltati sunt "clonele". Cum apare ceva mai deosebit, un stil mai aparte, o tehnica mai deosebita, un fotograf mai erudit, cum apar si pozacii kilogramisti care "se inspira" (fotografii copy-paste de care scriam intr-o alta postare) si genereaza alte volume de semi-gunoaie vizuale. In majoritatea cazurilor "copierea" fiind insotita si de insusirea nemeritata a "brevetului" pentru rezultatele lor.

In toata acesta agitatie "artistica", in acest Maelstrom vizual, plin de "zgomot de fond", este greu sa mai faci diferenta intre o fotografie buna si una de duzina, este greu sa mai separi rezultatele creative de cele copiate, totul omogenizandu-se si generand o masa amorfa, extrem de greu digerabila. Tocmai asta ii impinge pe multi privitori sa nu mai incerce sa inteleaga si sa simta fotografia. Ii alunga si ii exileaza. La fel se intampla si cu fotografii : multi renunta la a mai exprima ceea ce simt in modul vizual, pentru ca sunt foarte mici sansele sa fie recunoscuti si apreciati, ba mai mult, vor fi marginalizati chiar de acei habarnisti (atotcunoscatori, autosuficienti si plafonati) care in incercarea lor de a iesi in evidenta, populeaza vizualul cu si mai multa "mizerie".

Uneori nici cei care ar trebui sa ajute aceasta cultura vizuala nu prea o fac ... sa fi expus intr-o galerie, intr-un muzeu de arta sau chiar si intr-un simplu club sau pasaj de mall este o adevarata lupta : trebuie sa cunosti "pe cineva", sa fi un membru al unei caste inchise, sa convingi decidentii ca munca ta merita expusa (sau chiar comercializata), sa gasesti metode sa platesti totul, de la chirie pana la rame si passepartout-uri, promovare etc. Chiar promovarea in sine este deficitara, putinele sanse de a vedea si a avea acces si la altceva fiind oarecum limitate, nepromovate, nebagate in seama de mass-media, iar promovarea in online nu face decat sa le amestece cu celelalte "mizerii", fiind destul de slaba sansa la vizibilitate si accesibilitate.

NU ! Pur si simplu, nu ! Nu vreau sa vad cum arata baia lor de acasa sau a clubului in care au fost ! Nu vreau sa stiu ce au baut cu prietenii lor aseara ! Nu vreau sa le vad meniul complet si detaliat de la pranz sau cina ! Nu vreau sa vad cele 50 de selfie-uri de la trezire pana la cafea, cele 100 de la munca lor plictisitoare si cele 200 facute in drumul catre casa. Nu vreau sa le vad costume de baie (asortate bineinteles cu machiaj de seara si tocuri cui) la strandul comunal. Nu vreau sa stiu daca au fost si ce au facut la mall, la alimentara, la farmacie, la pepeni sau la sala de forta. Nu vreau sa stiu fiecare obiect cumparat si fiecare cusatura a hainelor de pe ei !

Bunicii si parintii nostri aveau 4 - 5 fotografii in timpul intregii vieti, era unul din momentele importante in viata lor atunci cand li se faceau acele fotografii ... acum se fac sute si mii de poze doar cand se merge la baie sau cand se simte nevoia de expunere publica. Puneti-va o singura intrebare : oare cate din acele mii de poze vor ajunge intr-un album al familiei pentru a fi privite de urmasi ?

Vreau decenta, niste implicare, ceva mai mult bun simt si un strop autocenzura ... cer prea mult ?!?

text

Prima intalnire cu clientii - unde si cum

Desi suna a cliseu, in business (si nu numai) prima impresie conteaza. Desi clientii tai te-au ales pentru rezultatele tale, pentru ceea ce tu poti sa le oferi din punct de vedere profesional, sau poate chiar prin recomandari, daca la prima intalnire nu reusesti sa fi la inaltimea asteptarilor lor, mai mult ca sigur vei pierde ocazia de a incheia o afacere.

Nu conteaza ca esti fotograf de evenimente n.b.c., de fashion, de sport, comercial, portretist sau de studio, profesionalismul trebuie sa primeze, de la prima intalnire cu clientii pana in momentul predarii rezultatelor finale.

Inainte de a ne vinde rezultatele muncii, ne vindem imaginea proprie. Degeaba ai un portofoliu de nota 10+ daca te prezinti in fata clientilor in bermude, in sandale sau in adidasii si tricolul de la meciul de fotbal de acum cateva zile. Prima intalnire este extrem de importanta, clientii vor vedea cum te prezinti, vor vedea daca se pot increde in tine, vor decide daca iti pot da bani lor sau nu ...

In majoritatea cazurilor clientii te aleg pentru portofoliul tau. Asta este un atu de care ar trebui sa incerci sa profiti. Au studiat si analizat piata si concurenta, deja stiu ca tu ai rezultate bune si sunt interesati de stilul si tehnica ta, de calitatea si repetabilitatea rezultatelor. Toate acestea i-au adus la tine. Din acest moment insa, este datoria ta sa-i faci sa ramana, sa le castigi increderea ca om si ca profesionist, sa-i faci sa lucreze cu tine. Cum faci asta ?

Dupa prima abordare (telefonica sau prin email) in care se stabileste prima intalnire, ar trebui sa te documentezi putintel despre cine sunt clientii. Mai exact cu ce se ocupa, cine sunt ca persoane, daca au functii executive si decizionale sau sunt doar middle-man, suntem in secolul 21 - trebuie sa exista un site, un cont sau o pagina de facebook, un profil linkedin, poti chiar utiliza putina "inginerie sociala" ... strange cateva informatii de folos (pentru tine) despre oamenii cu care te vei intalni. In acest fel vei putea pregati informatiile privind experienta similara, portofoliu tematic, eventuale respunsuri la intrebari etc. Cel mai probabil si ei vor face exact acelasi lucru despre tine. In functie de informatiile gasite poti sa stabilesti daca "joci" pe perenul tau, pe terenul lor sau intr-un spatiu neutru. Acest lucru este destul de important pentru ca tinde sa incline putintel balanta in favoarea celui care alege terenul "de joaca".

Daca este vorba de o companie mai mare si esti invitat la sediul lor, cel mai probabil va exista un dress code. In majoritatea cazurilor un stil casual-smart este suficient, sau poti stabili acest lucru cand discuti detalile intalnirii. Atentie insa : daca clientii tai vor fi "costumati" iar tu vei fi in blugi si t-shirt cu "I shoot people for a living" ... e o problema. Nu trebuie nici sa exagerezi, daca nu este cazul, nu o sa mergi in frac si papion. Un minim de decenta este insa necesar. Credibilitatea ta ca om si profesionist depinde de asta. Intradevar, fotografia este un domeniu oarecum creativ, dar asta nu inseamna ca prezenta ta trebuie sa fie la fel de creativa, pana la urma este doar o intalnire de afaceri.

Daca clientii stabilesc ca vor sa vina la tine apar doua variante mari si late : daca ai un sediu sau un studio unde poti organiza intalnirea este totul ok, dar daca nu ai aceste facilitati, va trebui sa improvizezi.

In cazul in care ai un sediu, un studio, un loc propriu in care sa organizezi intalnirea, ai un mic avantaj, prezinti mai multa incredere, este luat mai in serios, dovedesti profesionalismul (totul este interpetat ca fiind rezultatul muncii tale) si ai sanse mai mari sa ai success; toate acestea datorita imaginii pe care ti-o creezi in ochii clientilor. De preferat sa fie un loc curat, cu niste scaune si o masa, eventual cu canapea si fotolii, sa fie prezentabil, totul sa fie ordonat, fara elemente care sa distraga prea mult clientii sau sa iti strice imaginea (pahare si cesti murdare, cos de gunoi plin, murdar pe jos, geamuri murdare, dezordine, aparate si accesorii aruncate la intamplare etc.) Un element important putand fi pana si curatenia toaletei. Fiind pe "terenul tau" tu esti cel care stabileste regulile si in cazul imbracamintii. Dar nu uita ca decenta si bunul simt sunt mult mai eficace decat "creativitatea" si non-conformistul. Poti purta t-shirt-uri sau polo-uri (eventual cu brandul propriu si fara "mesaje") curate, calcate, fara a fi prea stridente. Daca in schimb alegi varianta business cu camasa, cravata si sacou, iar clientii vin imbracati mai lejer, va trebui sa te adaptezi, macar prin inlaturarea sacoului, eventual slabirea cravatei si suflecarea manecilor camasii, trucuri care te pot pozitiona mai "aproape" de client in acest caz, evitand stanjeneala diferentei de stil.

In cazul in care nu ai o locatie proprie poti incerca sa fi creativ. Evita intalnirile in localuri de tip fast-food, baruri aglomerate, berarii, restaurante si asa mai departe (chiar daca sunt "la moda"), au o gramada de dezavantaje pentru tine si clientii tai : de la zgomotul ambiental si comfortul scazut, la lipsa confidentialitatii si riscul de scadere a credibilitatii in ochii clientilor, plus elementele care pot distrage atentia la ceea ce este important, intalnirea si discutia in sine. Evita spatiile publice, parcurile, piscinele, stadioanele, patinoarele, supermarketurile ... usor de inteles de ce.

Este bine sa cauti din timp o locatie pe care sa o poti folosi pentru astfel de intalniri : o ceainarie, o cofetarie, o cafenea mai linistite, cu o atmosfera calda si calma, eventual cu separeuri, in care sa poti avea o discutie intr-un oarecare comfort. De preferat sa existe utilitati de genul prizelor si accesului la internet, pentru a putea exemplifica discutia cu imagini din portofoliu (daca este online)

O alta solutie in lipsa unui loc propriu pentru intalniri, este inchirierea unui spatiu, majoritatea centrelor de afaceri din orasele mari oferta aceasta posibilitate. De asemeni, poti ruga un coleg sau un prieten sa-ti inchirieze un spatiu. O solutie viabila poate fi holul unui hotel, majoritatea au spatii deschise dotate cu canapele, fotolii, mese si utilitati. Poti merge si discuta cu receptia aceasta posibilitate, in cele mai multe cazuri accesul este gratuit.

Oriunde ai alege sa ai prima intalnire, nu uita ca primul contact va fi cel care va da nota relatiilor ulterioare. Desi poate piata fotografiei profesionale este inca la inceput, exista destul de multi "jucatori" care vor sa acceada la aceasta pozitie, iar prima impresie pe care o lasi este lucrul care poate face diferenta intre tine fotograful foarte bun (cu portofoliu cu tot), dar care nu si-a facut temele si un posesor de aparat foto habarnist (fara nici un istoric profesional), care a reusit sa "fure" startul printr-o pregatire mai atenta a primului contact.

In oricare din situatiile de mai sus te-ai gasi, in momentul intalnirii ai grija la detalii : de la haine si atmosfera la pregatirea atenta a prezentarii, materialele de introducere, portofoliul, fie ca este printat sau in format electronic (de preferat sa ai pregatita si o varianta off-line (pe o tableta sau laptop), in cazul in care nu ai acces la internet. Trebuie avuta o atentie sporita in zona comunicarii non-verbale, de la atitudine si pozitiile corporale, la gesticulatii si contactele vizuale. Limbajul folosit este la fel de important. Toate acestea te prezinta si te reprezinta ca om, ca profesionist, ca un eventual partener de afaceri.